In mod cert ati auzit cel putin o piesa a marelui maestru. Cine nu stie de melodia “Cine are fata mare”, sau “La salul cel negru”? Cei tineri nu prea cunosc despre cine este vorba si il confunda pe Dona Dumitru Siminica. Totusi artistul este un nume de referinta in muzica lautareasca traditionala.

Dona Dumitru Siminica s-a nascut la Targoviste in anul 1926. In perioada interbelica, familia sa a venit in Bucuresti, fiindca se construia masiv dupa razboi, si puteau gasi de munca. Tatal sau lucra ziua pe un santier, iar noaptea canta la vioara in diverse zone din Bucuresti. Tanarul Siminica a mostenit talentul artistic al tatalui sau, dar a lucrat o buna perioada pe santiere, inainte de a-si crea un nume de artist in anul 1962.

Siminica este recunoscut pentru vocea sa androgina. Era curios pentru un barbat sa atinga asemenea octave. Lumea era mai mult atrasa de vocea sa decat de sunetul viorii. Dona Dumitru Siminica si-a facut un taraf de vis al vremii ce includea urmatorii membri: Marin Marangros, fratii Bebe, Costica Serban si Grigore Ciuciuc. Maestrul canta melodii de jale, cantece de pahar si romante. A colaborat cu alti mari artisti ai vremii, precum Faramita Lambru, Maria Tanase sau Gabi Lunca.

Tot Dona Dumitru Siminica a fost cel care a inregistrat pentru prima data muzica lautareasca in limba tiganeasca. Artistul a fost apreciat deopotriva si de romani, dar si de tigani, tocmai pentru ca in repertoriul sau muzical avea melodii in ambele limbi. In anii ’70, Dona Dumitru Siminica era in apogeul carierei, si era unul dintre cei mai apreciati artisti ai genului.

La inceputul anilor ’80, artistul a fost gasit mort in apartamentul sau din Calea Grivitei, Bucuresti. Dupa ce a cantat o noapte la o nunta, inima sa a incetat sa mai bata. Moartea sa nu a tinut capul de afis al ziarelor vremii. Din pacate nu exista articole, carti sau interviuri cu Dona Dumitru Siminica, cum nu exista nici cu alti artisti de pe scena muzicii lautaresti. Speram ca acest blog le va pastra amintirea vie in inimile dumneavoastra.