Cei de la Jurnalul National au avut posibilitatea de a cerceta muzica lautareasca. In fiecare luni ne aduc cate o poveste a muzicii lautaresti. Facand acest lucru, cei de la Jurnalul au reusit sa reinvie o parte a lautarilor disparuti in uitare.

Astazi a fost lansat CD-ul de colectie cu Fratii Gore. Bineinteles acesta este insotit de un supliment care marturiseste intamplari, aduce informatii din viata fratilor Gore. In cele ce urmeaza am sa va povestesc cateva lucruri legate de Fratii Gore.

Aurel si Victor Gore au dus mai departe traditia muzicii lautaresti de la tatal lor – Gore Ionescu. Fratii Gore erau unii dintre cei mai apreciati lautari ai vremii lor. Si aceasta pentru ca ei cantau o muzica lautareasca autentica. Exista putine informatii scrise despre cei doi. Intr-un document din 1951, Aurel Gore consemna: “Ma numesc, Dima Aurel, porecla Gore, in varsta de 21 de ani, din Bucuresti, cartierul Dorobanti. Pe tata il chema Dima, zis Gore Ionescu, din Teis, Dambovita. Meseria mea este sa cant din vioara.”

Celalalt Gore, Victor a cantat la acordeon alaturi de fratele sau. Victor Gore isi aminteste ca atunci cand a terminat cele sapte clase primare l-a rugat pe tatal sau sa ii ia acordeon. Intr-un an de zile a inceput sa participe la nunti alaturi de tatal sau.

Fratii Gore au colaborat cu Romica Puceanu, Gabi Lunca si multi alti artisti ai vremii. Fratii Gore au infiintat cel renumit taraf al anilor 1950-1970. S-au bucurat de un mare succes pe scena muzicii lautaresti, la televiziune si in spectacole. Sa auzim de bine!

Cum va spuneam si in articolul anterior, azi Jurnalul National a publicat un supliment despre maestrul Dona Dumitru Siminica, insotit de un CD de colectie. Si ca sa prind si eu unul m-am trezit de dimineata si am dat o fuga repede la chioscul de ziare.

Dupa cum povestesc cei de la Jurnalul National, numele lui Dona Dumitru Siminica se pierduse. Era de negasit. Nicio informatie despre artist nu mai exista pe hartie. In urma unor investigatii, s-a aflat ca maestrul este inmormantat in Cimitirul Herastrau, din Bucuresti. Apoi mergand din ruda in ruda, reporterii au ajuns la sotia artistului care traieste intr-o locuinta saracacioasa in Bucuresti. La 79 de ani, Oita Dona povesteste despre sotul ei.

Dona Dumitru Siminica s-a nascut in Teis, langa Targoviste, la 12 martie 1926. In anii ’40 a venit cu familia in Bucuresti sa lucreze pe santiere. Talentul lui Siminica, era innascut. Isi incepuse cantarile inca de la varsta de 8 ani, cand colinda casele celor bogati. S-a casatorit la doar 18 ani cu Oita si au avut doi copii – Nelu si Trandafir. In anul 1960, a renuntat la santiere fiindca era plecat tot mai des pe la nunti si cantari, marturiseste sotia cantaretului. Lautarul Siminica s-a stins din viata la varsta de 53 de ani, in urma unui infarct.

Maestrul Siminica a fost unul dintre cei mai iubiti lautari ai anilor ’70. Se bucura de un mare succes pe scena muzicii lautaresti. A fost primul cantaret care a lansat falsetul. “Canta mai mult din gat decat, nu cu voce deschisa. Nu canta usor, ci un flaset foarte usor din gat”, poveste Leonard Iordache, fiul lui Toni Iordache – un lautar coleg cu Siminica. Tot acesta poveste ca Dona era un lautar cult si ca avea un scris impecabil. Siminica era un lautar foarte bun. Canta la fel de bine si cu vioara, dar mai ales cu vocea.

Albumul lansat astazi contine 14 piese:

1. Cine are fata mare
2. Inel, inel de aur
3. Mosule, te-as intreba
4. Lelita Floare
5. De trei ani nu dau pe-acasa
6. Sus pe culmea unui nor
7. Am iubit si-am sa iubesc
8. Foaie verde trei smicele
9. Darabo (Buruiana de leac)
10. Dor de mama
11. De unde vii tu mai lele?
12. Dorul de cine se leaga
13. Afara e intuneric
14. La Salul cel negru

Daca nu ati reusit sa prindeti un Jurnal, poate gasiti albumul lui Siminica in magazinele de muzica.