In seara asta ma gandeam la acei lautari de la tara. Eu sunt din zona Olteniei. Am crescut in casa bunicilor pana la varsta de 10 ani. In acea perioada am luat contact pentru prima data cu muzica lautareasca. Vorbesc despre acei lautari care nu au studiat in vreun fel muzica, ci au prins meseria de la cei varstnici ca sa o transmita copiilor lor.

Chiar imi amintesc cu placere nuntile de la tara, care mai pastreaza ceva din traditiile batranesti. La aceste nunti sunt invitati obligatoriu lautarii cu alamuri. Nu pentru a intretine mesenii, ci pentru a intampina mireasa, nunii sau pentru a insoti alaiul de nunta in timpul plimbarilor prin sat. Imaginea fidela a acelor lautari sunt Mambo Siria, trupa lui Dinescu, despre care am vorbit intr-un articol anterior. Aceeasi lautari participa si la inmormantari. Poate va amintiti de Orchestra pentru nunti si inmormantari a lui Goran Bregovic. Nu stiu daca acei oameni fac repetitii pentru repertoriul lor, dar va asigur ca muzica lor suna foarte bine. Orchestra de la tara avea doua trompete, doi tobosari si un trombon. Cantecele de nunta erau vesele si creau buna dispozitie. Cele de inmormantari sunt duioase si triste in acelasi timp. Un alt obicei pe care mi-l amintesc sunt horele de la inmormantari. Da, hore! Se canta trei hore favorite ale celui decedat. Stiu ca suna ciudat si chiar nu imi place sa vorbesc despre inmormantari, dar trebuia sa va impartasesc aceste traditii lautaresti. Sa auzim de bine!