Cine nu a auzit de celebrele versuri:

“Vreau sa-mi spui, frumoasa Zaraza,
Cine te-a iubit,
Cati au plans nebuni pentru tine
Si cati au murit.
Vreau sa-mi dai gura-ti dulce, Zaraza,
Sa ma-mbatezi mereu,
De a ta sarutare, Zaraza,
Vreau sa mor si eu… “

Este celebra melodie Zaraza, cantata de Cristian Vasile. Povestea acestei melodii m-a fascinat. Zaraza a fost iubita cantaretului Cristian Vasile. Zaraza vine de la Zarada, un nume tiganesc traditional care inseamna Minunata. Cei doi s-au indragostit intr-o seara dupa un recital sustinut de Cristian Vasile. Se intampla la anul 1944, in Bucurestiul de alta data. Iubirea celor doi, l-a facut pe Cristian Vasile sa creeze piese din ce in ce mai valoroase si mai placute. Toate acestea in detrimentul marelui sau rival Zavaidoc. Acesta se afla in umbra lui Cristian Vasile, dar si Zarazei. La acea vreme era cunoscut faptul ca Zavaidoc avea legaturi cu talharii de la Bariera Vergului, si anume cu Borila.

Zavaidoc i-a pus gand rau lui Cristian Vasile si vorbind cu Borila i-a spus acestui sa il ucida, dar Borila a refuzat pe motiv ca ii place muzica lui. Atunci s-a nascut ideea criminala de a scapa de Zaraza, iubita prodigiosului lautar Cristian Vasile. In continuare am sa va expun un citat din cartea “De ce iubim femeile” a lui Mircea Cartarescu.

A doua zi dupa Sf. Dumitru, Zaraza iesi, dupa obicei, pe-nserate, sa-i ia tutun iubitului ei de la chioscul din colt. Peste Calea Victoriei, in dreptul cladirii Casei de economii, se lasase un amurg greu, unsuros, prin aurul stins al caruia femeia nu-si dadu seama ca din invalidul care vindea acolo nu mai ramasese decat carja, tinuta acum sub brat de un om al lui Borila deghizat. Cum aparu Zaraza, cu un sal de Indii la gat, matahala lepada carja si, sub cerurile ca de pacura in flacari, o apuca de par pe femeie. O privi in ochi ranjind, o musca salbatic de buzele invinetite si, parca din aceeasi miscare,ii reteza beregata cu sisul, de la o ureche la alta. Fugi apoi pe cheiul Dambovitei, unde i se stersera urmele.

O gasira in zori, cu rochia muiata in sange, si cantaretul, care deja rascolise orasul toata noaptea, dupa ea, fu imediat anuntat. La comisariat, povestea mai tarziu politistul de garda din acea zi, Cristian Vasile, interogat ca suspect, avea o lucire de nebunie in ochi. Cand ii dadura drumul, se duse tinta in prima carciuma si bau pana nu mai stiu de el. Timp de cativa ani mai apoi li se arata musteriilor locul de unde cantaretul muscase din masa.

Moartea Zarazei l-a distrus pe Cristian Vasile. Zbatandu-se intre nebunie si realitate, Cristian Vasile a furat urna funerara in care se afla cenusa Zarazei. Timp de patru luni, dupa cum povestea chiar el a mancat din acea cenusa. Apoi a incercat se sinucida tunandu-si pe gat terebentina. N-a reusit, dar si-a pierdut vocea si a disparut din viata muzicala. In anul 1959, un batranel cu aspect de boschetar si care tragea cortina teatrului din Piatra-Neamt spunea aceasta poveste. Era chiar Cristian Vasile, ascuns in uitare.

Fascinanta poveste!